Impactul de natură psihologică este mult mai mare, favorizând mereu răspunderea aleșilor înaintea cetățenilor. Implică ca angajatorii să nu mai rețină profiturile salariale și să le plătească în numele angajatului, ci aceasta să devină obligația celui din urmă. Angajatul va fi pus astfel, lunar, în fața deciziei de a economisi taxele pentru a fi plățite la finalul anului fiscal, devenind și mult mai sensibil la problemele politice.
Angajatul este pus lunar să ia o decizie financiară care îl afectează direct, plata anuală a impozitelor poate genera mult mai ușor exprimarea nemulțumurii în rândul populației; simultan - dobândirea unei funcții politice va deveni mai riscantă, întrucât cetățenii se pot mobiliza pentru mult mai multe probleme.
Aceste date deja există (ITM, fișa Revisal/carte de muncă) și sunt centralizate, însă devine mai greu pentru admnistrație să convingă plata taxelor fără sprijinul populației; un sistem similar funcționează în SUA (și mai mult, chiar și cel al returnării taxelor!). Urmărirea unei singure companii se reduce la a-i număra angajații și a observa dacă sunt cu taxele la zi; o administrație care nu-și poate convinge cetățenii la contribuții din cauza ineficienței ar trebui schimbată.
Nu mi se pare o idee buna - este mult mai greu de urmarit daca 2000 de angajati isi vireaza taxele decat sa urmaresti o singura firma. Cred ca prin aceasta masura s-ar reduce colectarea de impozite si contributii.
This content is created by the open source Your Priorities citizen engagement platform designed by the non profit Citizens Foundation